fetecoolSindromul impostorului la adolescente: ce este, cum îl recunoști și ce te ajută
Sindromul impostorului la adolescente: ce este, cum îl recunoști și ce te ajută
Pe scurt, sindromul impostorului înseamnă senzația că ai ajuns undeva „din greșeală” și că, mai devreme sau mai târziu, ceilalți vor vedea că nu ești suficient de bună. Dacă ți se întâmplă să iei o notă bună, dar să simți totuși că „n-a fost mare lucru”, articolul ăsta e pentru tine.
Ce este sindromul impostorului?
Sindromul impostorului nu este un diagnostic, ci un mod de a gândi în care îți minimizezi reușitele și îți exagerezi greșelile. Poți avea note bune, oameni care te apreciază și rezultate vizibile, dar în interior să simți că nu le meriți cu adevărat.
Cum se simte, de fapt?
De obicei, apare ca o combinație de:
- îndoială constantă
- frica de a fi „demascată”
- tendința de a spune că ai avut noroc, nu că ai muncit
- impresia că alte fete sunt mai capabile decât tine
La liceu sau în gimnaziu, asta poate deveni foarte obositor, pentru că te compari mereu cu cineva care pare mai sigură pe ea, mai organizată sau mai „deșteaptă”.
Cum recunoști sindromul impostorului?
Dacă te regăsești în mai multe dintre situațiile de mai jos, e posibil să te confrunți cu acest tip de gândire:
- Primești un compliment și îl respingi imediat.
- Ai o reușită, dar simți că nu a fost suficient de mare.
- Te gândești că ai păcălit pe cineva că ești capabilă.
- Îți este greu să te bucuri de rezultate pentru că deja te uiți la următorul „test”.
- Simți că trebuie să fii perfectă ca să meriți să fii luată în serios.
De ce apare mai des la adolescente?
Adolescența este o perioadă în care îți construiești identitatea, iar asta vine la pachet cu multe comparații. Școala, grupul de prietene, social media și așteptările familiei pot crea senzația că trebuie să fii bună la toate.
În plus, când vezi constant pe internet fete care par foarte sigure pe ele, foarte organizate și foarte „pe val”, e ușor să crezi că tu ești singura care se îndoiește.
Ce îl întreține în viața de zi cu zi?
Sindromul impostorului nu apare dintr-un singur motiv. De multe ori îl țin în viață câteva obiceiuri mentale:
- perfecționismul
- comparația cu altele
- frica de critică
- comentariile dure pe care ți le spui singură
- presiunea de a părea mereu deșteaptă, calmă și „în control”
Dacă te identifici cu asta, nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. Înseamnă doar că ai învățat să-ți judeci valoarea prea aspru.
Ce poți face când apare?
1. Separă rezultatul de valoarea ta
O notă, o evaluare sau o reușită nu spun cine ești ca persoană. Spun doar cum ai performat într-un moment anume. Dacă ai greșit, nu înseamnă că ești prost pregătită. Înseamnă că ești om.
2. Nu mai numi „noroc” tot ce ai muncit
Dacă ai învățat, ai exersat, ai insistat sau ai avut curajul să încerci, atunci nu e noroc pur. E efort. Încearcă să spui mai des: „Am muncit pentru asta.”
3. Scrie dovezi concrete
Ține o listă scurtă cu lucruri pe care le-ai făcut bine:
- ai terminat un proiect la timp
- ai vorbit într-o oră
- ai fost acolo pentru o prietenă
- ai trecut peste o zi grea fără să renunți
În zilele în care mintea ta îți spune că nu ești suficientă, lista asta te ajută să vezi realitatea, nu doar frica.
4. Vorbește cu o persoană de încredere
Uneori, sindromul impostorului se micșorează doar când îl spui cu voce tare. Poate fi o prietenă, un părinte, un profesor sau un consilier școlar. Nu trebuie să duci singură toată presiunea.
5. Redu comparația automată
Dacă observi că anumite conturi sau anumite grupuri de oameni te fac să te simți mereu mai mică, ia o pauză. Nu pentru că tu nu ești suficient de bună, ci pentru că uneori mediul îți distorsionează felul în care te vezi.
Ce să faci în zilele în care te simți „fake”?
În loc să te întrebi „De ce nu sunt ca ele?”, încearcă întrebările astea:
- Ce am făcut concret, până aici?
- Ce dovadă am că nu merit locul în care sunt?
- Ce i-aș spune unei prietene care se simte exact ca mine?
Aproape mereu, răspunsul este mai blând decât vocea ta critică.
Când e cazul să ceri ajutor?
Dacă senzația că nu meriți nimic devine foarte puternică, dacă îți afectează somnul, rezultatele la școală sau te face să plângi des, merită să vorbești cu un adult de încredere sau cu un specialist. Nu trebuie să ajungi „foarte rău” ca să ceri sprijin.
Întrebări frecvente
Sindromul impostorului înseamnă că am stima de sine scăzută?
Poate fi legat de stima de sine, dar nu este același lucru. Poți avea uneori încredere în tine și totuși să simți că nu meriți anumite reușite.
Poate dispărea complet?
Poate deveni mult mai mic și mai ușor de gestionat. De obicei, nu dispare printr-o singură discuție, ci prin obiceiuri mai sănătoase și mai multă blândețe față de tine.
Ce ajută cel mai repede?
Să numești gândul pentru ceea ce este: un gând, nu un adevăr. Apoi, caută o dovadă concretă că ai muncit și că ai făcut deja lucruri importante.
Concluzie
Sindromul impostorului la adolescente apare foarte des tocmai pentru că la vârsta asta îți pasă mult de cum ești văzută și de cât de bine faci lucrurile. Vestea bună este că nu trebuie să crezi fiecare gând care îți trece prin minte.
Poți învăța să-ți vezi reușitele mai clar, să-ți vorbești mai corect și să te oprești din a-ți cere perfecțiune ca să simți că meriți locul tău. Nu ești o fraudă. Ești doar o fată care învață, crește și începe să se vadă mai corect.
