Cum am trecut peste cea mai mare teamă

Fiecare fată are cel puțin o frică care pare uriașă, care o ține uneori blocată și îi dă emoții greu de gestionat. Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți să treci peste cea mai mare teamă, am vești bune: se poate! Eu am trecut prin asta, și vreau să-ți povestesc cum am făcut-o, să te ajut să te simți mai curajoasă în fața provocărilor tale.

Ce înseamnă, de fapt, să învingi o teamă mare?

Cea mai mare teamă nu înseamnă neapărat ceva înfricoșător pentru alții. Pentru mine era ceva foarte personal și important, care îmi afecta încrederea. Să înving o frică înseamnă să o recunoști, să înveți să o înțelegi și să iei pași mici, dar siguri, ca să nu te mai controleze ea pe tine.

De exemplu, pentru multe adolescente din România, teama de a vorbi în fața clasei sau în grupuri mari poate simți ca o uriașă barieră. Eu am trecut prin asta și știu că nu e ușor deloc.

Cum am identificat frica care mă ținea pe loc?

Înainte să pot face ceva, am avut nevoie să înțeleg care era exact frica mea. Nu doar că simțeam un nod în gât sau inima bătea tare, dar mi-am dat seama că îmi era teamă să nu fiu judecată sau să greșesc în fața celor din jur.

Pentru tine, frica poate fi să nu fii acceptată, să nu fii suficient de bună la un sport, să încerci ceva nou sau chiar să spui ce gândești. Este OK să recunoști asta, pentru că primul pas spre curaj este să te cunoști pe tine însăți.

Ce pași mici am făcut pentru a-mi învinge frica?

Curajul nu se naște peste noapte. Eu am început cu lucruri simple, pe care mă simțeam pregătită să le fac:

• Am exersat acasă: spuneam cu voce tare în fața oglinzii ceea ce voiam să spun în fața clasei, până m-a ajutat să mă obișnuiesc cu propriul glas.
• Am început cu grupuri mici: am încercat să mă exprim mai clar în discuții cu câțiva prieteni apropiați, nu cu o mulțime de oameni.
• Am acceptat imperfecțiunea: mi-am spus că e OK să greșesc, pentru că nimeni nu e perfect, iar uneori greșelile sunt chiar un semn că încerc ceva nou.

Fiecare încercare a fost ca un pas mic, dar care m-a făcut mai puternică.

De ce este important să nu te compari cu ceilalți?

Am învățat pe pielea mea că să te compari cu celelalte fete din jur nu ajută niciodată. Fiecare are propriile frici, propriul ritm și propriile lupte. Ideea este să te concentrezi pe ce poți tu acum, nu la cine e cel mai bun sau mai tare.

De exemplu, dacă o colegă ține discurs în fața clasei fără să tremure, nu înseamnă că tu trebuie să te simți mai puțin curajoasă. Înseamnă doar că fiecare jocăm în propria noastră „arenă”.

Cum să faci față emoțiilor când te simți copleșită de teamă?

Știu că uneori frica apare ca o panică care îți ia tot aerul. În astfel de momente, mi-a ajutat să:

• Respir adânc și încet: o tehnică simplă, dar care reduce imediat tensiunea.
• Îmi repet în gând o frază care mă liniștește: de exemplu, „pot face asta” sau „este doar un pas mic”.
• Îmi amintesc că este normal să fiu emoționată: și că asta nu mă face mai puțin curajoasă.

Aceste trucuri sunt utile atunci când simți că teama ar putea să te blocheze complet.

Ce trebuie să știi dacă treci prin ceva similar?

1. Nu ești singură! Toate avem frici, chiar dacă uneori nu le arătăm.
2. Frica nu te definește, doar te provoacă să te cunoști mai bine.
3. Învingerea fricii e un proces care cere răbdare și încredere în tine.
4. Pașii mici și exersarea constantă te ajută mai mult decât așteptările uriașe.
5. Căută sprijin în prieteni, familie sau profesori dacă te simți copleșită.

---

Concluzie: tu meriți să fii mai curajoasă

Indiferent care e teama ta cea mai mare, să știi că ai în tine puterea să o înfrunți. Curajul nu e despre a nu simți frică, ci despre a merge mai departe chiar dacă te simți speriată. Povestea mea e dovada că se poate, și cred în tine, chiar și atunci când tu poate nu crezi încă sută la sută. Ești valoroasă, curajoasă și capabilă de lucruri extraordinare.

Ține minte, drumul spre încredere începe cu un singur pas – fă-l când ești pregătită, în felul tău.

Spor la curaj și la pași mici spre visele tale!